Uniunea Independentilor – necesitate sau „moft”?!

In conditiile in care puterea politica, economia si justitia au fost acaparate aproape in totalitate de duopolul PSD-PNL (extrem de corupt si incompetent), cred este necesara o asemenea organizatie care sa ofere o alternativa la partidele mari si corupte.
Altfel in urmatorii 4 ani vom avea o situatie dezastruoasa la nivel national, la limita falimentului pentru ca partidele in formatul actual nu sunt decat gasti de interese si grupari mafiote.
De ce ar trebui sa punem mai mult accent pe Independenti? Pentru ca:

  • nu depind si nu sunt la „ordinele” vreunui partid
  • tin cont de nevoile si dorintele oamenilor si nu ale partidului sau ale unor gasti/grupuri de interese
  • sunt sanse mai mari sa fie competenti si sa nu fie corupti
  • sunt „marginalizati” de partidele mari (care se tem sa nu isi piarda monopolul si controlul puterii) si au nevoie de ajutorul nostru
  • orice optiune este mai buna decat marea majoritate a candidatilor corupti din marile partide

La ultimele alegeri am observat un interes crescut si rezultate notabile pentru independenti care puteau fi si mai bune daca exista o asemenea organizatie care sa ii ajute din toate punctele de vedere: voluntari, suport logistic, financiar si juridic. Daca asta este si parerea ta, atunci te rog da click „aici” si completeaza acest sondaj si daca ti se pare interesant te rog sa dai share la acest articol.

Revenind la optiunile unei Uniuni a Independentilor sunt 3 variante principale:

  1. Fundatie – Contra: este o organizatie mai inchisa/nedemocratica (reprezinta vointa fondatorului/fondatorilor) si necesita un patrimoniu initial mare (in valoare de cel putin 100 x salariu minim brut pe economie)
  2. Asociatie – Pro: este o organizatie mai deschisa/democratica (reprezinta vointa membrilor) si necesita un patrimoniu initial mic (in valoare de cel putin 1 x salariu minim brut pe economie
  3. Partid – Contra: pare un parodox, o contradictie intre „independent si „partid” nu?!
    In teorie asa este, dar in practica nu este deloc asa, daca baza infiintarii este solida (contrar a ceea ce sunt partidele actuale):
  • incriere pe baza de recomandare de la un membru existent (o filtrare mai buna: calitate si nu cantitate)
  • sa nu permita accesul „penalilor” sa candideze in functiile interne ale partidului, respectiv la alegerile locale/parlamentare/europarlamentare/etc
  • suspendarea celor condamnati in prima instanta si demiterea automata a celor condamnati definitiv din orice functie
  • accesul la functii indiferent de orientarea politica, sex/gen, culoare, etnie, religie etc
  • alegerea candidatilor sau ordinea pe liste sa se faca prin vot online de catre toti membrii partidului (nu de delegati si nici din pixul conducerii)
  • orice candidat trebuie sa isi prezinte CV-ul si declaratia de avere in mod public
  • interzicerea cumulului de functii retribuite (politica nu e un scop in sine: pentru putere sau imbogatire)
  • astept si ale propuneri si sugestii …

Ultima optiune este varianta optima (in opinia mea) pentru ca are toate avantajele „independentior” si „partidelor” luate impreuna (suport din partea partidului si a unui public mai larg si pe de alta parte independenta oferita in mod direct de membrii simpli ai partidului) si nici un dezavantaj practic (doar de imagine ca nu mai poti fi numit cu „adevarat” independent).
In plus membrii cu functii in conducerea partidului si cei alesi in functii publice nu ar avea vreo presiune reala din partea conducerii partidului pentru ca nu depind de ei, ci de membri simpli care ii voteaza in mod direct.
Teoretic varianta Asociatiei ar fi mai buna, doar ca realitate confirma faptul ca ONG-urile nu prea sunt luate in seama in procesul de guvernare decat foarte rar si doar in cazul in care presiunea mediatic si a publicului e foarte mare (si concesii mai mici).

Dupa Revolutie, Romania a fost noul „Vest Salbatic”: devalizarea fondurilor si proprietatilor „gri” (ce aveau legatura cu vechea securitate), bisnita, eludarea taxelor si impozitelor, devalizarea bancilor (pagubind statul, dar si foarte multi oameni), fenomenul Caritas (cu aportul multor politicieni si oameni „influenti”) si FNI (sub umbrela CEC-ului), falimentul societatilor de asigurari (sub supravegherea ASF: incompetenta si/sau coruptie?!), distrugerea agriculturii si a infrastructurii de irigat, vanzarea fabricilor la fier vechi in loc sa fie privatizate si modernizate (sub pretextul ca noi nu ne vindem tara la straini … mai bine o jefuim noi/politicienii), uneori doar pentru terenurile detinute de acestea.
Si tot ce a fost mai profitabil a fost inhatat de noua clasa (ciocoii noi) rasarita ca din neant (de fapt fosta nomenclatura si fosta securitate, acum aurita cu o foita asa de subtire ca se vede de la o posta ce e pe dedesubt).
Si toate astea pentru ca legea lustratiei a fost inabusita de fostii nomenclaturisti (in frunte cu Iliescu) in 1990 prin Mineriada, urmata de un val de abuzuri: acapararea presei/televiziunilor, legi cu dedicatie, imunitate parlamentara, trafic de influenta, dezinformare a populatiei, denigrare a competitorilor onesti, etc … si lista e mai lunga decat un pomelnic.

Ni se spune ca o ducem tot mai bine, dar oare e asa? Si in comparatie cu ce? Cu anii de dinainte de 89? De acum 10 … 20 … 30 de ani?
Da, o ducem mai bine daca ne raportam la cele de mai sus, dar in mod mod clar mult mai prost raportat la Europea de Vest si decalajul continua sa creasca.
Faptul ca o ducem relativ mai bine nu e meritul partidelor si oamenilor politici care de 35 de ani au trecut de la „fapte la vorbe” (gura pacatosului adevar graieste) si au jefuit aceasta tara nu doar de bani si proprietati, ci si de respectul si mandria de a fi OM.
E meritul unor oameni care au luptat cu sistemul (cu morile de vant), desi au fost improscati cu „rahat”, al celor care au ramas in ciuda vitregiilor si au incercat sa faca ceva si unii au si reusit, dar si al celor care au plecat sa munceasca in strainatate si au adus bani în tara, al Uniunii Europene care a pompat fonduri imense în sustinerea si dezvoltarea infrastructurii (multi bani spalati de masinaria politica) si ne-a „fortat” sa ne civilizam.
Nu, nu Uniunea Europeana ne forteaza sa mâncăm insecte, dar o sa fim nevoiti in curand in lipsa de altceva, pentru ca politicienii nostri ne duc catre un faliment lent dar sigur.
Nu v-ati prins ca o data la 4 ani, inainte de alegeri ni se da cu o mana (mariri de salarii si pensii) si dupa alegeri ni se ia cu 2 maini (taxe si accize marite, precum si altele noi inventate)?
Cine uita istoria, e condamnat sa o repete.
Oare ne meritam soarta si „alesii”?

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *